Odata cu inaugurarea noului template, am sa dezvolt o idee care ma scarbeste ingrozitor de mult. Ne vrem oameni ai secolului 21, ne lasam prada vitezei, ne inchipuim evolutii psihice si vrem sa ni se raspunda la intrebari din ce in ce mai diverse [vezi cercetatorii, oamenii de stiinta si dilemele lor], ne facem emo si pretindem intelegere, dar nu suntem capabili sa ne acceptam unii pe altii, sa devenim un tot unitar, sa incetam sa ne dam in cap ca prostii; pentru ce? Ah, scuza-ma. Cum am putut uita, tipul ala e negru. Cum vrea el sa se integreze daca e diferit. Ti-ai gasit…

Stop it! Aceeasi ipoteza oribila si dezgostatoare o aplicam in cazul gay-ilor, al persoanelor de rasa diferita, al “ciudatilor”, cei care reusesc sa gandeasca altfel decat turma, si chiar al persoanelor care ii sustin pe cei mai sus mentionati. Prfect normal, nu-i asa? Suntem o respectabila doavada de democratie si fair play, n-am ce zice. Esti foarte smecher cand faci asta, sa stii. Nu te uita asa, si tu discriminezi: ai privit vreodata un cersetor in ochi, gasindu-l perfect normal? Ai incercat sa-i intelegi suferinta? Ai vorbit vreodata de bine un rrom [sau tigan, daca vrei sa-i spui asa]?

Cel mai des, cred, facem discriminari de ordin sexual. De cate ori nu ai inlocuit ostentativ cuvintele “gay” sau “homosexual” cu “poponar”? De cate ori nu ai aratat cu degetul pe strada doi tipi care se tin de mana? De cate ori nu ai claxonat doua fete sarutandu-se? Stiu, raspunsul tau va fi “Niciodata, pentru ca in Romania nu e cazul, decat foarte rar.” Exact! Si atunci, de ce duci pana la extreme o idee care nu numai ca nu te caracterizeaza, dar este pur inexistenta? De ce te iei de vietile bietilor oameni, care nici macar nu ies pe strada in mod instigator, demonstrandu-si sentimentele. Stii ce? Societatea ii impiedica. Voi sunteti societatea.

Incetati cu asta, faceti ceva. Educati-va copiii, sa accepte alte mentalitati. Mintile necoapte sunt mai suor de “manipulat”. Educati-va singuri. Nu pentru o Romanie mai buna, ci pentru o lume mai draguta.

P.S: Imi cer scuze celor carora le-am promis ca nu ma voi maturiza, nu stiam ca voi creste, nu observam schimbarea ce urma sa vina. Traversez o perioada complicata, in care mi-e destul de greu sa-mi pastrez spiritul tanar. E un om… Blog-ul asta nu mai e ce era, sunt consienta. Ma astept, de asemenea, sa nu mai fie niciodata ca la inceput si sa nu mai aiba atatia prieteni. Sper doar sa intelegeti ca aici va insemna mereu casuta gandurilor si trairilor mele, indiferent de varsta.

P.P.S: Totusi, daca ma maturizez fara voie, de ce ma refugiez inca in lacrimile unui copil derutat?

Advertisements