never forget you

April 19, 2008

Cos iubito, daca credeai ca am uitat cu nesimtire de ziua ta si de cei 14 anisori pe care [vrei-nu vrei] ii implinesti oficial, ei bine afla ca insensibilitatea mea are o limita! 🙂 Bombonelele tale Merci nu ne-au convins sa iti luam cadou de ieri, pentru ca am conspirat, complotat si planuit indelungi zile pentru o surpriza frumoasa. Cadoul nostru nu va ajunge nici azi, dar tu spera mult si bine :)) Glumeam.

Doamne, nici nu stiu cum ar trebui sa incep o urare adresata tie; poate ca drept introducere ar trebui sa mentionez facturile lungi cat toate zilele de post. Telefoanele pe care nu mi le-ai refuzat nici macar o data, problemele pe care le-ai suportat cu maturitatea unui om mare. Tot ceea ce situatia imi permite sa iti spun este ca imi doresc din tot sufletul sa fi fericita, simtindu-te implinita si cu adevarat pe picioarele tale.

Desi nu multi dintre cei de pe aici stiu cine e Cosmina, vreau ca toti sa ii urati un calduros “La multi ani!” pentru ca omuletul asta merita tot ce e mai bun pe lume, desi abia si-a luat buletinul. Pentru mine, demonstrati ca romanii inca mai au spirit civic si ca, desi majoritatea nu o cunoasteti nici macar virtual, ii puteti face ziua de nastere mai frumoasa prin urarile voastre. Imaginati-va ca ii urati toate cele bune unui prieten extrem de apropiat; nu ati facut niciodata asta?

Ca o ultima idee, Cos, PCR-ul te saluta :)) Hail Ceausescu! [not] Un “La multi ani!” traditional.

Advertisements

Stii, lumea asta e plina. Plina de trupuri, de suflete, dar nu de fiinte. Plina de creiere si inimi ce gandesc si actioneaza in particular. Plina de glume proaste si chitare dezacordate, de restaurante scumpe si fara clienti, de pasi umbriti de plete aurii, de organe vii ce-si traiesc viata subreda. In tot haosul contemporan, mai exista un singur element, o singura sclipire ce poate face toate aceste ramasite sa lucreze simultan: iubirea. Iubirea de mama, de frate, iubirea de animale si de natura, sau iubirea de oameni. Totusi, cand iti dai seama ca iubesti? ma intreaba Anca. Si daca n-ai mai facut-o pana acum? adauga ea. Cum a stiut printul cel de toate zilele ca s-a indragostit de Alba-Ca-Zapada, Cenusareasa, Rapunzel? Cum a stiut Iosif ca s-a indragostit de Maria? Cum stiu preotii ca sunt pasionati de vocatia lor? Cum simtim toate astea?

Ne atasam, cred eu, de anumite laturi ale vietii, fie ele de orice natura. E omenesc. Avem nevoie de ceva in care sa credem, asa ca il avem pe Dumnezeu. Cautam ceva in care sa ne regasim spiritual, ne convertim. Dorim pe cineva in care sa ne refugiem sufleteste? Aici intervine iubirea. Iubim atunci cand suntem, efectiv, dependenti de apropierea unei persoane. Cand suntem in stare sa ne sacrificam timpul liber, activitatile, micile placeri si chiar intreaga persoana pentru binele si fericirea sa. Cand nu ne sta gandul decat la figura lui si la zambetul pe care am reusit sa i-l furam de curand. NU iubim atunci cand intram intr-o stare de letargie totala, somnolenta placuta, in care preferam un “Tin la el”, unui “Il iubesc.” Si NU esti iubit atunci cand esti posesiv, excesiv de gelos, impulsiv. Daca cititi printre randuri, nu e atat de greu sa iubesti, mai copii mai.

“Te poti uita la soare,

Vei fi surprins, nu doare

Mai bine asa,

Aici n-ai ce vedea.”

Simina, tu ce crezi? Ana?

N-am sa inteleg vreodata principiul dupa care se ghideaza, observ, din ce in ce mai multe femei: geanta cat mai mare, neaparat arhi-plina. Da, sariti-mi in cap, am 14 ani si o sa vad eu cand o sa fiu mare. Stim, stim, femeile sunt cele mai pragmatice creaturi ale Universului [Si cred ca am gasit si solutia pentru “De ce urasc barbatii casniciile”]. Au intotdeauna la ele un pachet de servetele, doua telefoane pentru orice eventualitate, de cele mai multe ori in retele diferite [unul pt. fiecare iubit, sau cum?], un alt pachet de servetele in caz ca se termina primul, o pereche de ochelari de soare, indiferent de anotimp, un dres de rezerva, un lac de unghii in caz ca acesta se rupe… Intr-un cuvant, puteti sa va pierdeti in salbaticie – daca dati de geanta unei femei, puteti supravietui cel putin o saptamana.

Poseta unei femei este un fel de sanctuar, in care se imbarliga diferite obiecte, produse cosmetice, alimentare, electronice, accesorii, prezervative, medicamente, in asa fel incat – ce, v-ati mirat pana acum? – au intotdeauna de toate, mai putin ce le trebuie cu adevarat. O femeie cu o astfel de poseta trece zilnic prin minute intregi de rascolire a incapatorului accesoriu, pentru ca in cele din urma sa exclame “Crap! Mi-am uitat pixul acasa!”

In fine, cam de-asta e asa o mare tragedie cand li se fura pretiosul accesoriu. Cred. Cert e ca in el mai tin si acte, cele mai multe. Ah, inca ceva. Niciodata sa nu scotocesti prin geanta unei femei. Oricat de practice ar fi lucruruile pe care le tine acolo, nu-i va pica bine sa stie ca secretul ei este deconspirat.

Of of, mai mai, suntem fiinte ataaat de complicate uneori, dar stiu ca suntem adorabile 🙂 Mai stiu ca nu voi fi niciodata feminista, de multe ori ma ghidez dupa motto-ul “Nu sunt barbatii porci, femeile sunt proaste”, dar sa o luam pe aia dreapta: ce v-ati face, ma, fara extra-posetele noastre?

-Hai, si acum? Ce facem? Mai stam mult pe aici?

O femeie mignona, blonda, ce la 30 si ceva de ani se putea numi frumoasa, il apuca subtil de brat si il saruta mai mult pentru a-l calma decat dintr-o dragoste profunda, in timp ce doua fetite cu sarafane colorate si sandalute de lac il priveau neajutorate, cu ochi de sticla. Barbatul se multumi cu o grimasa din care se putea citi “Hai, miscati-va pana nu va tarasc acasa.” Sotia si cele doua copile ii intelesera mesajul; doar il vazusera de atatea ori plictisit de viata de familist. Il lasara singur, cu toate gandurile lui, indreptandu-se spre cel mai apropiat leagan.

Tatal se aseza pe o banca langa parc, privind in gol si depanand amintiri cu propriul ego. Isi privea fiicele – blonde, micute, afisand un aer suav, gratios, ca de papusa Barbie – intrebadu-se daca aceasta chiar este destinul pe care si-l dorea, pe care parintii si el insusi i-l pregatisera cu atata atentie inca din primii ani de viata? Oare spre asta dorise cu adevarat familia sa-l indrume? Spre o sotie si doi copii fata de care habar nu avea cum sa reactioneze? Va invata, nevoia il va impinge sa o faca. A fost doar o aventura! Nu ar fi trebuit sa iasa ceva serios din asta, eram un copil! Isi sprijini capul in palmele ude de sudoare. Prin minte ii fulgerara gandurile tineretii ce trecuse, dar parca nu fusese niciodata. Unde era rockerul visator? Unde se dusese optimismul sau de rebel fara cauza? Ce se intamplase cu panorama roz, libertina a sa asupra vietii? Amicii? Concertele? Sticlele de bere?

Incet-incet, amintirile il coplesira, vidul devenind acum o imagine obscura ce se clarifica odata cu fiecare clipire. Avea acum in fata ochilor masuta de plastic a fratelui sau, acaparata cu atata superioritate de proiectele sale puerile, ce infatisau o casa, o vila, un intreg palat pe care urma sa le ridice cand va fi mare. Si iata-l acum, in trup de om responsabil, matur, cu aceleasi vise si idealuri neimplinite precum la varstele primare.

Isi aminti cum la 15 ani pierdea noptile rasfoind revistele tatalui sau si visand la frumuseti blonde, cu bust rotund si plin. Isi aminti de primul sarut, momentul magic al vietii sale, in care a simtit pentru prima oara sentimentele impartasite, atingand buzele moi ale unei vecine de scara, cu care copilarise si care ii coplesise atatea vise primavaratice. Parcuri, terase, petreceri, nunti, ultime nopti de burclacie, plete, muzica, skate, flirt. Un dracu’ s-au dus toate?! Si de ce? Cum am putut sa ma insor cu… cu… cu ea?! Cat de prost am fost…

“Imi e dor de tata… Stiu ca nu m-a vrut. Nici pe mama n-a vrut-o, si-ar fi dorit sa ramana pe veci copilul optimist, libertin, dar tocmai excesele sale de rebeliune m-au nascut pe mine, si l-au omorat pe Stephen…”

copil mic shuffle-uit

April 4, 2008

Scriu acest post deocarece si pentru ca: Intr-un mod barbar si lipsit de suflet ati uitat de bietul copil ascuns in umbra… not. Oricum, nu va obositi sa-mi dati tag-uri, le iau singurica 🙂 Uite unul pe care l-am mai facut, parca, acum muuult timp, dar care intotdeauna isi are farmecul. E vorba de o lista de 20 de intrebari dragute despre viata, la care imi raspunde Winamp-ul. Da, da. Pun toate melodiile pe shuffle si… de aici deduceti voi – prima melodie, primul raspuns. No cheating, cross my heart! So here it goes:

P.S: Am primit-o de la Rushka si abia acum vad 🙂

1. Cum te simţi azi?
Glenn Medeiros – Nothing’s gonna change my love for you [daaa for fuckin’ sake]

2. Vei ajunge departe în viaţă?
The Fleetwoods – Come softly to me [adica daca fac pasi mici si daca e cineva acolo care sa ma indrume, o sa ajung departe sigur ]

3. Cum te văd prietenii tăi?
Survolaj – Strazi bantuite de noapte [Casper >:)]

4. Te vei căsători vreodată?
Ac/Dc – Rock and Roll ain’t noise pollution [yah… sure]

5. Care e tema preferată a celui mai bun prieten?
Lostprophets – Rooftops [deci dragii mei prieteni iemo chidz, nu va aruncati de pe acoperis]

6. Care e povestea vieţii tale?
Greenday – Wake me up when September ends [JOS CU TOAMNA!!!]

7. Cum este/ era în liceu?
Kiss – Strutter [ha ha >:) “Tantos, Tantos, Dansul pinguinului!” =))]

8. Cum poţi avansa în viaţă?

Kansas – Dust in the wind [pe calea aerului…?]

9. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Muse – Unintended [hmmm… adica fac o groaza de chestii proaste si neintentionat, so that I cant’ get upset?:))]

10. Ce se preconizează pentru weekend?
Iron Maiden – The number of the beast [Sfarsitul lumii!!!]

11. Ce cântec te descrie cel mai bine?

Plain White T’s – Hey there Delilah [aww ce dragut :)]

12. Dar pe bunicii tăi?
Judas Priest – Metal Meltdown [OMG =))]

13. Cum îţi merge în viaţă?
Lion King – Can you feel the love tonight [hi hi ^_^]

14. Ce melodie îţi va cânta la înmormântare?
Compact – Trenul pierdut [vaaaai ce frumooos :X]

15. Cum te vede restul lumii?
Sum 41 – Pieces [deci vreti sa ma vedeti facuta bucatele, da?! HA! V-am demascat, ipocritilor!]

16. Vei avea o viaţă fericită?
Boomtown Rats – I don’t like Mondays [daca da Domnul si dispar zilele de luni, da…]

17. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?
Iron Maiden – Hallowed be thy name [YES I’m God :D]

18. Sunt persoane care te doresc în secret?
Michael Jackson – Liberian Girl [oh daaa]

19. Cum să mă fericesc singur?
The Kooks – Sofa song [Goooood perversiloooor e vreo aluzie?=))))]

20. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Deep Purple – Gunga Din [asta nu mai stiu ce vrea sa insemne. dar pare o piesa optimista, deci e de bine :)]


Sunt taaare curioasa ce are Vlad de zis. Iar Simina nu-mi pasa daca vrea sau nu sa rezolve leapsa asta – o va face. Ha!

Stare euforica. Sau nu…

Astazi am chef sa ma pupati toti in anus. Astazi vreau sa-mi faceti pe plac, sa nu ma mai simt dezamagita de voi. Hmm… Daca stau sa ma gandesc, ce vina aveti voi ca sunt eu cu posteriorul in sus? A dracu’ astenie de primavara. Am nevoie de o schimbare; azi am avut bucle. Si mi-am luat si o jacheta noua 🙂 Oh, Doamne, si cat iubesc iesirile cu clasa. Ma scapa si de meditatiile la mate… Ce poate fi mai frumos? Ah, da. Prieteni care sa nu urle la mine cand sunt posomorati si au chef sa-si descarce dracii pe cineva, care sa-mi fie recunoscatori ca ma interesez de starea lor. Nu, am spus-o eu prost. O fac cu placere, ca de-aia va iubesc. Da’ macar nu mai faceti fratilor ca trenu’ cand sunt prin apropiere. Ma irita. Sa nu mai pun la socoteala sictirul unora dintre voi. Sau indiferenta. I’m sick of it! Aveti macar idee despre cum m-am putut simti ieri? Nu ca s-ar fi intamplat ceva special.

Ok, declar oficial acest post ca fiind un nonsens total, motiv pentru care nici nu tin un jurnal si nu mi-am transformat blog-ul in ceva asemanator. Poate acum intelegeti. Raman la teoriile mele, la muzica mea, la ideile mele, si-mi tin trairile pentru mine. Nu vreau sa plictisesc.

P.S: A se observa ca am schimbat template-ul, da?:)) N-am mai schimbat nimic.

Naive.

March 22, 2008

Reclame, 10 in 1, promisiuni, oferte… De ce ii credem pe cuvant? Pentru ca ne promit marea cu sarea, pentru ca nu stim sa gandim logic si pentru ca ne pasioneaza TeleShopping-ul. Pentru ca ne place sa vedem cum ni se ofera “pe tava” 3 produse la jumatate din pretul unuia, fara sa ne gandim ca telefonul sau sms-ul pe care il trimitem costa cat dublul tuturor produselor la un loc. Pentru ca stim ca nimic din ce ne spun nu se vai intampla, dar ne place sa credem sau, mai dragut, cautam motive de acuza. Oricare ar fi situatia ta, stiu sigur ca si tu ai cascat macar o data ochii la o emisiune TeleShopping. Cel mai probabil, din plictiseala. Acestea capteaza in mod inexplicabil persoanele din fata ecranului. Romanul crede, ca asa e construit. Romanul cade prada tuturor prostiilor promotionale, pentru ca altfel n-ar mai fi roman si pentru ca altfel nu s-ar mai vine atat de bine piata din Romania. Dar tot romanul e inteligent, stie sa-i faca pe altii sa-i pice in plasa, stie sa vanda. Ei, vanzatori cu imaginatie. Noi, plictisiti naivi.

Lasand la o parte latura asta media a subiectului, gandeste-te la promisiunile false, juramintele strambe. Ai crezut, pentru ca te simteai legat de persoana respectiva – erai ferm convins ca nu te va minti. Dar iata… Nu, nu e un om rau. E doar genul caruia ii place sa domine, sa se simta superior. Ah, si stii senzatia aia, cand esti pacalit si te prinzi, dar ti se pare ca ar suna penibil sa ii intrebi “Ba, voi va bateti joc de mine?” Continui sa le faci jocul sau incerci, din umbra, sa il intorci in favoarea ta.

Revenind, suntem creduli, naivi. Suntem tineri, fara experienta, suntem invatacei. Si ce daca ai 30 de ani? Te consideri o persoana matura? Ei bine, afla ca niciodata nu treci prin destule pentru a sti precis cum sa te descurci cu cele ce vor urma. Naivitatea e frumoasa, e copilarie, agitatie, teama, naivitatea e sinceritate. Pana la un punct. Te poti simi mintit atunci cand stii ca ti s-au expus prea multe beneficii pentru a fi adevarate. Te poti simti mintit cand le-ai crezut. Te poti simti mintit cand ai avut incredere deplina intr-o persoana, lasand-o sa profite de tine si de infantilitatea ta. E urat sa fi mintit. E urat ca lumea sa ascunda chestii de tine. E si mai urat sa afli asta.

Stop! Nu va vreau maturi. Va vreau naivi, vii. Va vreau copii. Dar, pentru numele lui Doamne Doamne, fiti totusi precauti!

Am primit Am furat de la Ana o leapsa mult prea draguta. Sper sa nu se supere. Eu i-am cerut acordul [bine, n-am asteptat sa mi-l si dea]. So here it goes. E o leapsa lunga. Binevoiti si cititi tot, sa nu ma simt singura care a facut asta. [cred ca am sa fac cum a facut Diana, selectez doar ce trebuie. stiu ca ma iubiti]. Se da o lista cu random things to do in a lifetime. Leapsa merge la Anca, Johnny si Lame[si va oblig! sa o rezolvati. as in… va rog?:D]

  • Climbed a mountain
  • Said “I love you” and meant it
  • Hugged a tree [mda, chiar azi. :)]
  • Bungee jumped [la nastere, cred.ale dracu’ corzi elastice!]
  • Stayed up all night long and watched the sun rise.
  • Grown and eaten your own vegetables
  • Had an uncontrollable giggling fit at the worst possible moment
  • Had a food fight
  • Had a snowball fight
  • Screamed as loudly as you possibly can [nu din depresie, de obicei din competitii stupide cu diversi de genul “Care tipa mai tare?”]
  • Held a lamb
  • Taken an ice cold bath
  • Danced like a fool and not cared who was looking
  • Adopted an accept for an entire day
  • Visited the birthplace of your ancensors
  • Actually felt happy about your life, even only for a moment[fac asta de obicei]
  • Taken care of someone who was shit faced
  • Had amazing friends [always had and always will.]
  • Rock climbing
  • Midnight walk on the beach
  • In a restaurant, sat at a stranger’s table and had a meal with them
  • Milked a cow [cand eram mica “smulgeam” vaca bunicilor]
  • Pretended to be a superhero [PowerPuff Girls – i’m half bubbles]
  • Sang karaoke
  • Lounged around in bed all day
  • Scuba diving
  • Kissed in the rain
  • Played in the mud
  • Played in the rain
  • Done something you should regret, but don’t regret it
  • Discovered that someone who’s not supposed to have known about your blog, discovered it
  • Taken a martial arts class
  • Kissed someone so passionatelyyou made them dizzy [ce aiurea suna din partea unui plod de 14 ani, nu-i asa?]
  • Made cookies from scartch
  • Got flowers for no reason
  • Spoken more than one language fluently
  • Found out something significant that your ancestors did
  • Held someone while they were having a flashback
  • Broken someone’s heart
  • Eaten sushi [si mi-am jurat ca n-am s-o mai fac vreodata]
  • Had your picture in the newspaper
  • Changed someone’s mind about something you deeply care about
  • Taught yourself an art from scratch
  • Communicated with someone without sharing a common spoken language [daaa cu un turc.]
  • Dyed your hair

Oh, God! S-a terminat? CHIAR S-A TERMINAAAT?! Bine, daca vreti sa gasiti lista completa, o gasiti pe aici pe undeva.

Addicted.

March 21, 2008

Fac parte din micutul segment al populatiei romane care inca asculta radio. Si cum ascultam eu, in masina fiind, pe CityFm a fost lansata o intrebare interesanta: Ce ai face daca, pentru o zi, n-ar mai functiona internetul? Desi am coborat din masina intre timp, mi-am pus castile pentru a asculta in continuare. Raspunsurile au variat, de la “as muri.” pana la “mi-as baga picioarele, nu ma pasioneaza.”

Chiar ma gandeam aseara, din ciclul “Revelatii pe W.C.”, la bucatica mea de internet. Sau la bucatele mele de internet, mai bine spus. Of course, pe primul loc e blogul. Ce m-as face eu fara el? Am devenit dependenta de blogging, imi place ce fac si unele dintre comentariile voastre imi demonstreaza ca o fac destul de bine. Sau cel putin, incerc. Chiar m-am gandit sa va multumesc pentru ca mi-ati creionat blogul, pentru ca m-ati ajutat sa il fac parte din identitatea mea.

Apoi, Hi5 si MySpace. Imi controlez o data la 10 minute comentariile, vizitele si optiunile. Asta ma face dependenta, nu? Profil de Last.Fm? Forumuri? Photobucket? Youtube? Trilulilu? Piczo? Da, stiu. Toti aveti conturi de genul asta. Sa nu mai punem la socoteala mess-ul si mail-ul, nu? Asta este identitatea mea virtuala. Dar tu? Ai micul tau spatiu de net? Cate ore petreci in fata computerului? Simti ca te privezi de viata cotidiana, reala? O vezi ca pe o dependenta, sau mai degraba o joaca? Ai putea trai fara internet? Care ar fi programul unei zile din vata ta, fara internet? Astept raspunsuri.

P.S: Acum ascult radio. City. Tot pe net :))

Am poposit astazi intr-o librarie, mai mult de oboseala decat de chef, desi mi-era foarte dor; m-am trantit pe unul din fotoliile din piele neagra, si am apucat prima carte de pe masuta de alaturi: “Manual de stil”. Prin minte mi-au fulgerat milioane de intrebari. Ce este stilul? Cum recunosc o persoana cu stil? De ce exista atatea femei cu o personalitate atat de masculina si totusi pline de gratie, de ce sunt atatea care inspira totala lipsa de respect de sine? Se presupune acel mic factor numit feminitate, care traieste in fiecare dintre noi si care ne domina in proportii incepand cu 10%. Strainii spun ca romancele sunt femei superbe, pline de farmec, care ii cuceresc cum nimeni altele nu o fac. Si totusi, eu de ce vad doar persoane care isi atarna dizgratios o fusta pe solduri, in speranta ca va crede sefu’ ca sta bine pe trupul oricum obosit?

Am inaintat in numarul paginilor. Moda. La ce dracu’ ajuta chestia asta? De ce trebuie sa ma trezesc cumparand aceleasi tinute cu alte 200 de tipe disperate dupa imagine? Moda e o constrangere mult prea mare, pe care n-am de gand s-o comentez acum.

Totusi, ce e stilul? Ai stil daca te imbraci cum scrie in Vogue? Ai stil daca fumezi extra-slims? Ai stil daca iti cumperi parfumul ala dulce-dulce de la Gucci or something? Tu ai recunoaste o persoana stilata daca ai vedea una? Eu da. Cred ca da. Si mi s-a intamplat odata. Imi amintesc doar ca eram in autobuz, indreptandu-ma spre casa. M-am asezat pe scaunul din fata ei. Ea, o tipa la vreo 16 ani, ce stralucea la propriu. Parul ii statea banal, o bentita din elastic negru fiind singura care ii dadea o oarecare nota de atentie la detalii. Buzele – fara vreun gloss special. In picioare, niste adidasi simpli, si totusi… Stralucea. Daca nu ai simtit vreodata ca o persoana iese in evidenta in felul asta, si vorbesc de sentimentul acela de fascinatie, daca nu ai ramas vreodata uimit de prezenta ei, atunci nu ai cum sa intelegi.

Revenind la stil. Cartarescu spunea, in “De ce iubim femeile”: “Stilul nu il ai, ci il esti.” Frumos, nu? Paaaai… Stilul e simplitate, eleganta, stilul e coerenta miscarilor si a gandurilor, concordanta acestora. Stilul esti tu. Daca esti tu, esti o persoana stilata. Asta e regula de baza. Nu va invat sa fiti trendy, nu mi-am propus asta niciodata. Pur si simplu vreau sa pricep ce intelege lumea prin “stil”. Stil e cand curgi conform societatii, iesind totusi, involuntar, in evidenta. Sau cand te simti bine in pielea ta. Asta e cel mai important. Daca te vei uita in oglinda inainte sa iesi din casa, dupa ce ai avut oricum o zi proasta, orice imagine binevoitoare a ta despre cum arati dse va duce relativ dracu’. Daca crezi ca arati bine, nu te vei simti complexat. That’s the way it works. Stil ai atunci cand lasi ceva in urma ta. Cand oamenii isi doresc sa te revada, si te-ar recunoaste dupa parfum la ani distanta, chiar si daca mai suint milioane de alte persoane care emana acelasi iz. Cand ma gandesc la stil, ma gandesc la Marilyn Monroe. Era bestiala. Nu era o femeie frumoasadar avea acel ceva straniu, pe care il simti si nu il poti defini. Nu-mi vine in minte alta persoana sau personalitate cu acelasi grad de sex-appeal ca ea.

Cel putin m-am ales cu o carte buna.