Suntem impreuna de mici, am trecut prin mainile a 3 diriginti (ne incapatanam sa credem ca primii doi nu au plecat din vina noastra), am fost numiti in fel si chip, de la cei mai problematici pana la cei mai buni. Am impartit momente care ne amuza si dupa 8 ani, am inceput si stricat prietenii, am plans, ne-am revoltat, dar, una peste alta, am ajuns la sfarsit in formula aproape completa.

Suntem olimpici, muzicieni, sportivi, poeti si prozatori, matematicieni, istorici sau geografi, pictori si multitalentati. Micile… idile n-au lipsit nici ele, alaturi de prietenii sau complicitati, certuri, tipete, scandaluri cu profesorii si evenimente demne de trecut in revista, peste ani.

Sora Alfonsa ne-a educat bine, se pare, pentru ca am sfarsit prin a deveni o clasa unita si responsabila care, cu bune si rele, a obtinut rezultate notabile la sfarsitul fiecarui an (asta pentru ca e sfarsitul anului si ne permitem sa ne laudam; oricum, nu vom mai fii aici la anul, sa ne reprosati lipsa de modestie).

Odata cu terminarea clasei a patra, teacher Flavia ne-a preluat ca diriginte, cu titlul de “clasa de limba engleza intensiv”. Suna pompos. Inca suna. Diana sigur isi aminteste de plecarea dansei. A plans. Noi toti am plans.

Cu tot respectul, nu as putea sa vorbesc despre al doilea diriginte al nostru referindu-ma la domnul Chenciu. Dansul a fost mereu aproape de noi, ne-a inteles mereu si a glumit cu noi. Cand eram galagiosi nu ne ameninta cu scaderea notei la purtare; in schimb, ne stropea cu un pistol cu apa. Orele de dirigentie erau amuzante iar corul era teribil de relaxant. La sfarsitul anului a glumit si ne-a spus ca noi suntem motivul plecarii lui. Stim ca ne iubeste.

Domnul Nuta, desi afisaza o atitudine severa si impunatoare, am simtit ca tine la noi si ca e mandru de reusitele noastre – chiar si cand acestea nu sunt foarte imbucuratoare. Am trecut peste tot si ii multumim din suflet ca a acceptat sa ne fie tatic anul acesta. Speram sincer ca nu i-am cauzat prea multe probleme si ca nu l-am dezamagit.

Voi continua sa vorbesc despre noi. La urma urmei, noi plecam din scoala. Profesorii isi vor mai aminti de noi asa, in treacat, cum probabil se intampla cu toate clasele care le trec prin mana. Insa noi n-o sa uitam scoala asta.

N-o sa uitam de orele de sport din clasa a sasea in timpul carora, intre un meci de volei si cateva exercitii fizice, ne urcam in pomul din spatele scolii vechi sa mancam corcoduse. De ce a fost taiat?

N-o sa uitam nici de fuga de doamna profesoara de chimie, care ne atentiona intotdeauna cu privire la uniforma. Ne pare rau daca am suparat-o foarte tare, insa speram sa nu fie asa.

Totusi, parintele Sebastian ramane, probabil, cea mai placuta si zbuciumata amintire a noastra. Una peste alta, ne e tare drag si, in secret, l-am apreciat intotdeauna (cu toate ca nu o sa uitam niciodata seria de 3 pe care am primit-o in clasa a 6-a).

Am avut si probleme mai mult sau mai putin grave, dintre care unele s-au soldat cu scaderea notei la purtare; ne-am cumintit pentru ca, mai tarziu, sa intram din nou in belele.

Tin sa amintesc si alti profesori, printre care:

• Schwester Margareta, de la care imi cer scuze in numele intregii clase pentru momentele in care nu am avut temele facute sau in care am dezamagit-o cu diverse greseli si dezacorduri
• domnul profesor Turculet, care ne-a luat mereu apararea si a glumit mereu cu noi, ne-a tinut partea si a fost aproape de noi
• doamna profesoara Mincu, pe care am adus-o pe culmile rabdarii anul acesta dar careia i-am si demonstrat ca suntem scriitori talentati si buni actori
• doamna profesoara Fekete, respectiv doamna profesoara Bindea, care ne-au indrumat, fiecare in felul dansei, spre reusite cat mai multumitoare in ceea ce priveste limba engleza, pregatindu-ne pentru concursuri si facand ora de curs foarte placuta si animata
• doamna profesoara Museteanu, care a facut orele mai placute cu glume sii bancuri, care ne-a certat si ne-a sustin, care mi-a facut observatii cu miile legate de dresul rosu pana cand am decis sa nu-l mai port si care, vara, ne chinuia cu jaluzelele stranse
• doamna profesoara de geografie, care ne-a pregatit pe fiecare dintre noi ca pentru un examen important, chit ca unii am dat teza la istorie. Orele de geografie sunt niste amintiri extrem de placute, deoarece doamna Roban a ne-a tratat egal si a stiut cand sa se puna la mintea noastra. Rezultatele au fost foarte haioase
• domnul Bodea, cu laudele, increderea si indulgenta care ne-au bucurat si care ne-au facut sa il stimam foarte mult, laolalta cu patriotismul onorabil al dansului si dragostea pentru carte si elevi
• doamna profesoara de muzica, ce ne-a intampinat anul acesta cu o serie de reprosuri care ne-au socat, dar ne-au si deschis ochii si ne-au facut sa devenim mai responsabili, din dorinta de a nu o dezamagi; dragostea dansei pentru muzica ma impresioneaza teribil.

Am schimbat si cateva profesoare de biologie, respectabile si ingaduitoare, dar si foarte buni dascali; va multumim din suflet pentru ca ne-ati suportat in fiecare saptamana, desi biologia era ultima noastra ora si suntem constienti de cat de agitati eram.

Daca ma gandesc, ma pufneste rasul privitor la schimbarile prin care am trecut cu totii si fiecare separat, de-a lungul anilor. Petru nu mai are parul tuns castron, ca in clasele mici, dar imaginea lui asa e inca relativ vie in mintea noastra; Cos ne-a socat in clasa a 5-a cu o schimbare radicala, insa majoritatea a ramas aproximativ la fel. In orice caz, ne-ar fi greu sa constientizam cat suntem de diferiti fata de acum cativa ani.