Idei de-a valma…

Pentru ce sa mai crestem, daca oricum toti ramanem copii pe dinauntru? Pentru ce sa ne maturizam, daca stim ca intotdeauna vor fi alte persoane mai in varsta care sa ne dea impresii de inferioritate? De ce exista inca muzica buna, atristi adevarati, daca vor fi mereu acoperiti, sufocati de asa-zisele talente datatoare-din-posterior-si-solduri ale momentului? De ce sa mai facem cate o fapta buna daca stim ca nu va aprecia nimeni, daca stim ca totul va fi uitat in secunda doi? Pentru ce ne nastem, daca tot in nefiinta ne intoarcem? Pentru ce, pentru cine sa ne schimbam daca mereu vor exista persoane, prieteni care ne vor cunoaste adevarata fata? Pentru ce…?

Pentru NOI. Pentru TINE, cel care citesti acum. Pentru tine merita sa fi altfel, merita sa alergi impotriva curentului, sa te lupti cu morile de vant, pentru simpla satisfactie de sine. Ce, nu ti-e clar ca odata cu asta va veni si admiratia celor din jur? Ha, asta nu e un post altruist, chiar deloc. Reprezinta opusul a tot ce inseamna altruism, dar ce conteaza?

Am invatat ca nu exista gesturi facute doar de dragul persoanelor din jurul tau; exista cel putin o singura rasplata: respectul de sine. [Asta am invatat de la Diana 🙂 Defapt, am realizat citindu-i ideile…] Totul are un scop, nimic nu e facut de amoru’ artei… Interese exista, bune sau rele, cert este ca nimic nu e daruit pe ochi frumosi. Imi amintesc de tata, cand eram mica si cascam ochii la diverse oferte; imi spunea “Ha! Nimic nu e pe gratis…”

Dar de ce vorbesc eu acum despre altruism? Incepusem cu respectul de sine. Bine, si acum dau in narcisism. Ok, de ce sa nu fim narcisisti? De ce sa le permitem unora mai slabi sa se urce pe aceeasi pozitie cu noi? Modestie? De ce? Ce rost are? De ce as vrea sa fiu modesta?

Imi spui “Ahh ce bine iti sta parul azi…”. Tind sa iti raspund ceva de genul “Iti place? Mie mi se pare oribil…” Nu-i asa ca sunt ipocrita, cand eu defapt nu ma pot dezlipi de oglinda? De ce sa mai existe muzica buna? Pentru noi, astia putini si buni, micuta comunitate de oameni [sau viitori oameni :)] de calitate. Pentru ce sa luptam impotriva lalaielilor inutile? Pentru nimic, dar cel putin stim ca am creeat o bariera in jurul nostru – o bariera care delimiteaza calitatea. Sa ma injure manelistii, I don’t give a damn.

Ideea? Uhm… Erm… Nu-mi spune, stai ca stiu. Ahh, da. Ce vreau eu sa spun e ca nu are niciun rost sa te integrezi in “turma”, atata timp cat… you don’t belong. Vrei sa faci ceva, sau preferi sa fi una dintre oitele care isi schimba preferintele dupa cum bate vantul? Vrei sa fi prost? Fine with me, ramai fidel prostiei, dar nu te mai da mare luptator pt. binele omenirii.

Fara niciun fel de legatura, vreti sa auziti/ sa va reamintiti de o melodie superba?:)

Later Edit: Scuzati aberatiile, lipsa esentialului precum si a unei imagini atasate postului; imediat ce isi revine Photobucket, o sa pun una 🙂

Later than Later Edit: Yay, Photobucket is back… So here you go, the picture 🙂