Jurnalul unei asasine moarte – Partea 1

January 20, 2008

„Iar singura… lumina obscura a incaperii imi da o senzatie si mai ingrata de vinovatie. La dracu’! Nici intunericul nu ma vrea. Cred ca o sa ma duc sa-mi cumpar un parfum – mereu mi-a facut bine mirosul de nimic de acolo. Miliarde de arome amestecate, – care uneori imi par atat de inutile… – formand un iad feminin cu iz de scortisoara. Ce naiba?! Delirez, e trei dimineata. Vanzatoarea aia roscata e probabil in pat, cu iubitu’ ala al ei. Unul din ei… Copii o avea? Saracii…

 

M-am gandit pentru o clipa ca daca Sharon – da, parca Sharon o chema – are copii, i-as putea adopta. Niciun om nu merita o mama care pierde noptile prin diverse asternuturi. Iar aberez. Eu si copiii… Cand s-a facut 4?

 

Macar de-ar opri odata nenorocita aia de muzica! In ce hal am ajuns… La 30 de ani eu ma mir de ce dau astia “tineri” petreceri… Unde voi ajunge? Ce-o sa fac cu viata mea?!

 

Fara speranta. M-am ridicat din pat; halatul a ramas azvarlit pe undeva. O privire in oglinda… Crap! Arat jalnic…

 

Am coborat incet scarile. Fiecare scandura scotea un sunet asurzitor, prea contrastant cu linistea aparamentului… Incep sa ma sperie treptele astea.

Mi-e frig! Unde naiba oi fi pus halatul ala?! Am aprins televizorul si mi-am facut o cafea. Niciun semn de oboseala… Si parca nici de nicotina – care de ceva timp imi ocupa zilele – nu am chef.

M-am sprijinit intr-un cot de bufet, si am inceput sa meditez la teoria chibritului. Seara aceea… in care am distrus doua vieti aproape involuntar. Aproape. Nu mi-am dorit niciodata sa-l ranesc pe el, simteam doar o dorinta rece, absurda de razbunare. O dorinta cinica, as puutea spune. Voiam sã-i arãt ca il iubesc. Si cum am fãcut-o? Distrugându-i fericirea, luându-i viata? Imi amintesc si acum – ha! de parcã a trecut asa mult timp… – cum l-am urmãrit. Eram penibilã. Dar cui ii pãsa? Credeam cu ardoare ca ma minte, stiam, simteam ca am dreptate. I-am observat atent fiecare miscare, de la iesirea din inteprindere pana la intrarea in bloc. Etajul 5. Era cu cineva. O femeie. Stiam eu! Porcul! Cat am fost de proasta… Nu mi-a trebuit decat o fractiune de clipa ca sa aprind chibritul, apoi flacara s-a extins. Ma amuza cum lumina aceea sadica urca, cum starneste tipete, panica.

Apoi… nimic. Nu avea nicio vina. Femeia disparuse subit, apartamentul era gol… A trebuit sa plateasca pentru paranoia mea infantila, paranoia care ne-a distrus viata amandurora. Un cantec spunea ca „timpul stinge totul, dar focul naste foc”… Timpul? Care timp? Cei 3 ani petrecuti intr-o celula moarta, cele 6 luni de fericire, sau poate doar clipa aceea ingrata in care am incendiat trecutul?

Nu voi sti niciodata daca m-a iubit… asa cum nu voi afla daca avea sau nu pe cineva. Ce conteaza? Familia lui ar da orice sa mor. Si pe buna dreptate, sunt o curva. Una egocentrista. Uneori, si eu as vrea sa mor. Mi-ar duce cineva lipsa? Cum ar fi posibil? Am distrus vietile putinelor persoane care mai tineau la mine…

 

M-am ridicat in capul oaselor; intr-o singura zvacnire neuronala, mi-am imbracat pardesiul greu peste camasa de noapte ingalbenita de la prea mult fum de tigara… Am iesit in straduta care dadea spre bulevardul  pe care se afla primaria. Am luat-o drept, in susul troturarului, privind fascinata felinarele care se aprindeau si se stingeau constant. In fata mea era acum un mormant relativ nou, cu cateva litere scrijelite neglijent pe piatra mortuara; litere, cuvinte pe care aveam impresia ca le scrisesemn chiar eu. Cu un chibrit.

Stiam ca daca ar fi supravietuit, m-ar fi detestat, nu ar fi vrut sa ma mai vada alaturi de el… Dar e mort. Iar eu… eu l-am iubit. Si ii simt prezenta cum imi invaluie trupul.

 

Dintr-o data m-a cuprins o credinta puerila – stiam ca e acolo, sus, stiam ca ma priveste, imi va veghea fiecare pas si ma va proteja de rau.

Stiam asta, simteam…”

 

Va urma… 

Advertisements

2 Responses to “Jurnalul unei asasine moarte – Partea 1”

  1. blueberry Says:

    u;ve been tagged, go check out:D

  2. copilmic Says:

    Yay!
    Furnizoarea mea de lepse is back! Let’s celebraaaaaaate! :))
    Acum ma apuc de ea 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: