never forget you

Cos iubito, daca credeai ca am uitat cu nesimtire de ziua ta si de cei 14 anisori pe care [vrei-nu vrei] ii implinesti oficial, ei bine afla ca insensibilitatea mea are o limita! Bombonelele tale Merci nu ne-au convins sa iti luam cadou de ieri, pentru ca am conspirat, complotat si planuit indelungi zile pentru o surpriza frumoasa. Cadoul nostru nu va ajunge nici azi, dar tu spera mult si bine ) Glumeam.

Doamne, nici nu stiu cum ar trebui sa incep o urare adresata tie; poate ca drept introducere ar trebui sa mentionez facturile lungi cat toate zilele de post. Telefoanele pe care nu mi le-ai refuzat nici macar o data, problemele pe care le-ai suportat cu maturitatea unui om mare. Tot ceea ce situatia imi permite sa iti spun este ca imi doresc din tot sufletul sa fi fericita, simtindu-te implinita si cu adevarat pe picioarele tale.

Desi nu multi dintre cei de pe aici stiu cine e Cosmina, vreau ca toti sa ii urati un calduros “La multi ani!” pentru ca omuletul asta merita tot ce e mai bun pe lume, desi abia si-a luat buletinul. Pentru mine, demonstrati ca romanii inca mai au spirit civic si ca, desi majoritatea nu o cunoasteti nici macar virtual, ii puteti face ziua de nastere mai frumoasa prin urarile voastre. Imaginati-va ca ii urati toate cele bune unui prieten extrem de apropiat; nu ati facut niciodata asta?

Ca o ultima idee, Cos, PCR-ul te saluta ) Hail Ceausescu! [not] Un “La multi ani!” traditional.

pentru ca ciudati sunt peste tot, pisoi

Odata cu inaugurarea noului template, am sa dezvolt o idee care ma scarbeste ingrozitor de mult. Ne vrem oameni ai secolului 21, ne lasam prada vitezei, ne inchipuim evolutii psihice si vrem sa ni se raspunda la intrebari din ce in ce mai diverse [vezi cercetatorii, oamenii de stiinta si dilemele lor], ne facem emo si pretindem intelegere, dar nu suntem capabili sa ne acceptam unii pe altii, sa devenim un tot unitar, sa incetam sa ne dam in cap ca prostii; pentru ce? Ah, scuza-ma. Cum am putut uita, tipul ala e negru. Cum vrea el sa se integreze daca e diferit. Ti-ai gasit…

Stop it! Aceeasi ipoteza oribila si dezgostatoare o aplicam in cazul gay-ilor, al persoanelor de rasa diferita, al “ciudatilor”, cei care reusesc sa gandeasca altfel decat turma, si chiar al persoanelor care ii sustin pe cei mai sus mentionati. Prfect normal, nu-i asa? Suntem o respectabila doavada de democratie si fair play, n-am ce zice. Esti foarte smecher cand faci asta, sa stii. Nu te uita asa, si tu discriminezi: ai privit vreodata un cersetor in ochi, gasindu-l perfect normal? Ai incercat sa-i intelegi suferinta? Ai vorbit vreodata de bine un rrom [sau tigan, daca vrei sa-i spui asa]?

Cel mai des, cred, facem discriminari de ordin sexual. De cate ori nu ai inlocuit ostentativ cuvintele “gay” sau “homosexual” cu “poponar”? De cate ori nu ai aratat cu degetul pe strada doi tipi care se tin de mana? De cate ori nu ai claxonat doua fete sarutandu-se? Stiu, raspunsul tau va fi “Niciodata, pentru ca in Romania nu e cazul, decat foarte rar.” Exact! Si atunci, de ce duci pana la extreme o idee care nu numai ca nu te caracterizeaza, dar este pur inexistenta? De ce te iei de vietile bietilor oameni, care nici macar nu ies pe strada in mod instigator, demonstrandu-si sentimentele. Stii ce? Societatea ii impiedica. Voi sunteti societatea.

Incetati cu asta, faceti ceva. Educati-va copiii, sa accepte alte mentalitati. Mintile necoapte sunt mai suor de “manipulat”. Educati-va singuri. Nu pentru o Romanie mai buna, ci pentru o lume mai draguta.

P.S: Imi cer scuze celor carora le-am promis ca nu ma voi maturiza, nu stiam ca voi creste, nu observam schimbarea ce urma sa vina. Traversez o perioada complicata, in care mi-e destul de greu sa-mi pastrez spiritul tanar. E un om… Blog-ul asta nu mai e ce era, sunt consienta. Ma astept, de asemenea, sa nu mai fie niciodata ca la inceput si sa nu mai aiba atatia prieteni. Sper doar sa intelegeti ca aici va insemna mereu casuta gandurilor si trairilor mele, indiferent de varsta.

P.P.S: Totusi, daca ma maturizez fara voie, de ce ma refugiez inca in lacrimile unui copil derutat?

Intr-o lume intoarsa pe dos.

Stii, lumea asta e plina. Plina de trupuri, de suflete, dar nu de fiinte. Plina de creiere si inimi ce gandesc si actioneaza in particular. Plina de glume proaste si chitare dezacordate, de restaurante scumpe si fara clienti, de pasi umbriti de plete aurii, de organe vii ce-si traiesc viata subreda. In tot haosul contemporan, mai exista un singur element, o singura sclipire ce poate face toate aceste ramasite sa lucreze simultan: iubirea. Iubirea de mama, de frate, iubirea de animale si de natura, sau iubirea de oameni. Totusi, cand iti dai seama ca iubesti? ma intreaba Anca. Si daca n-ai mai facut-o pana acum? adauga ea. Cum a stiut printul cel de toate zilele ca s-a indragostit de Alba-Ca-Zapada, Cenusareasa, Rapunzel? Cum a stiut Iosif ca s-a indragostit de Maria? Cum stiu preotii ca sunt pasionati de vocatia lor? Cum simtim toate astea?

Ne atasam, cred eu, de anumite laturi ale vietii, fie ele de orice natura. E omenesc. Avem nevoie de ceva in care sa credem, asa ca il avem pe Dumnezeu. Cautam ceva in care sa ne regasim spiritual, ne convertim. Dorim pe cineva in care sa ne refugiem sufleteste? Aici intervine iubirea. Iubim atunci cand suntem, efectiv, dependenti de apropierea unei persoane. Cand suntem in stare sa ne sacrificam timpul liber, activitatile, micile placeri si chiar intreaga persoana pentru binele si fericirea sa. Cand nu ne sta gandul decat la figura lui si la zambetul pe care am reusit sa i-l furam de curand. NU iubim atunci cand intram intr-o stare de letargie totala, somnolenta placuta, in care preferam un “Tin la el”, unui “Il iubesc.” Si NU esti iubit atunci cand esti posesiv, excesiv de gelos, impulsiv. Daca cititi printre randuri, nu e atat de greu sa iubesti, mai copii mai.

“Te poti uita la soare,

Vei fi surprins, nu doare

Mai bine asa,

Aici n-ai ce vedea.”

Simina, tu ce crezi? Ana?

Pantofii rosii si poseta pierduta

N-am sa inteleg vreodata principiul dupa care se ghideaza, observ, din ce in ce mai multe femei: geanta cat mai mare, neaparat arhi-plina. Da, sariti-mi in cap, am 14 ani si o sa vad eu cand o sa fiu mare. Stim, stim, femeile sunt cele mai pragmatice creaturi ale Universului [Si cred ca am gasit si solutia pentru "De ce urasc barbatii casniciile"]. Au intotdeauna la ele un pachet de servetele, doua telefoane pentru orice eventualitate, de cele mai multe ori in retele diferite [unul pt. fiecare iubit, sau cum?], un alt pachet de servetele in caz ca se termina primul, o pereche de ochelari de soare, indiferent de anotimp, un dres de rezerva, un lac de unghii in caz ca acesta se rupe… Intr-un cuvant, puteti sa va pierdeti in salbaticie – daca dati de geanta unei femei, puteti supravietui cel putin o saptamana.

Poseta unei femei este un fel de sanctuar, in care se imbarliga diferite obiecte, produse cosmetice, alimentare, electronice, accesorii, prezervative, medicamente, in asa fel incat – ce, v-ati mirat pana acum? – au intotdeauna de toate, mai putin ce le trebuie cu adevarat. O femeie cu o astfel de poseta trece zilnic prin minute intregi de rascolire a incapatorului accesoriu, pentru ca in cele din urma sa exclame “Crap! Mi-am uitat pixul acasa!”

In fine, cam de-asta e asa o mare tragedie cand li se fura pretiosul accesoriu. Cred. Cert e ca in el mai tin si acte, cele mai multe. Ah, inca ceva. Niciodata sa nu scotocesti prin geanta unei femei. Oricat de practice ar fi lucruruile pe care le tine acolo, nu-i va pica bine sa stie ca secretul ei este deconspirat.

Of of, mai mai, suntem fiinte ataaat de complicate uneori, dar stiu ca suntem adorabile Mai stiu ca nu voi fi niciodata feminista, de multe ori ma ghidez dupa motto-ul “Nu sunt barbatii porci, femeile sunt proaste”, dar sa o luam pe aia dreapta: ce v-ati face, ma, fara extra-posetele noastre?

Jurnalul unei asasine moarte – Partea a 3-a

-Hai, si acum? Ce facem? Mai stam mult pe aici?

O femeie mignona, blonda, ce la 30 si ceva de ani se putea numi frumoasa, il apuca subtil de brat si il saruta mai mult pentru a-l calma decat dintr-o dragoste profunda, in timp ce doua fetite cu sarafane colorate si sandalute de lac il priveau neajutorate, cu ochi de sticla. Barbatul se multumi cu o grimasa din care se putea citi “Hai, miscati-va pana nu va tarasc acasa.” Sotia si cele doua copile ii intelesera mesajul; doar il vazusera de atatea ori plictisit de viata de familist. Il lasara singur, cu toate gandurile lui, indreptandu-se spre cel mai apropiat leagan.

Tatal se aseza pe o banca langa parc, privind in gol si depanand amintiri cu propriul ego. Isi privea fiicele – blonde, micute, afisand un aer suav, gratios, ca de papusa Barbie – intrebadu-se daca aceasta chiar este destinul pe care si-l dorea, pe care parintii si el insusi i-l pregatisera cu atata atentie inca din primii ani de viata? Oare spre asta dorise cu adevarat familia sa-l indrume? Spre o sotie si doi copii fata de care habar nu avea cum sa reactioneze? Va invata, nevoia il va impinge sa o faca. A fost doar o aventura! Nu ar fi trebuit sa iasa ceva serios din asta, eram un copil! Isi sprijini capul in palmele ude de sudoare. Prin minte ii fulgerara gandurile tineretii ce trecuse, dar parca nu fusese niciodata. Unde era rockerul visator? Unde se dusese optimismul sau de rebel fara cauza? Ce se intamplase cu panorama roz, libertina a sa asupra vietii? Amicii? Concertele? Sticlele de bere?

Incet-incet, amintirile il coplesira, vidul devenind acum o imagine obscura ce se clarifica odata cu fiecare clipire. Avea acum in fata ochilor masuta de plastic a fratelui sau, acaparata cu atata superioritate de proiectele sale puerile, ce infatisau o casa, o vila, un intreg palat pe care urma sa le ridice cand va fi mare. Si iata-l acum, in trup de om responsabil, matur, cu aceleasi vise si idealuri neimplinite precum la varstele primare.

Isi aminti cum la 15 ani pierdea noptile rasfoind revistele tatalui sau si visand la frumuseti blonde, cu bust rotund si plin. Isi aminti de primul sarut, momentul magic al vietii sale, in care a simtit pentru prima oara sentimentele impartasite, atingand buzele moi ale unei vecine de scara, cu care copilarise si care ii coplesise atatea vise primavaratice. Parcuri, terase, petreceri, nunti, ultime nopti de burclacie, plete, muzica, skate, flirt. Un dracu’ s-au dus toate?! Si de ce? Cum am putut sa ma insor cu… cu… cu ea?! Cat de prost am fost…

“Imi e dor de tata… Stiu ca nu m-a vrut. Nici pe mama n-a vrut-o, si-ar fi dorit sa ramana pe veci copilul optimist, libertin, dar tocmai excesele sale de rebeliune m-au nascut pe mine, si l-au omorat pe Stephen…”

copil mic shuffle-uit

Scriu acest post deocarece si pentru ca: Intr-un mod barbar si lipsit de suflet ati uitat de bietul copil ascuns in umbra… not. Oricum, nu va obositi sa-mi dati tag-uri, le iau singurica Uite unul pe care l-am mai facut, parca, acum muuult timp, dar care intotdeauna isi are farmecul. E vorba de o lista de 20 de intrebari dragute despre viata, la care imi raspunde Winamp-ul. Da, da. Pun toate melodiile pe shuffle si… de aici deduceti voi – prima melodie, primul raspuns. No cheating, cross my heart! So here it goes:

P.S: Am primit-o de la Rushka si abia acum vad

1. Cum te simţi azi?
Glenn Medeiros – Nothing’s gonna change my love for you [daaa for fuckin’ sake]

2. Vei ajunge departe în viaţă?
The Fleetwoods – Come softly to me [adica daca fac pasi mici si daca e cineva acolo care sa ma indrume, o sa ajung departe sigur ]

3. Cum te văd prietenii tăi?
Survolaj – Strazi bantuite de noapte [Casper >:)]

4. Te vei căsători vreodată?
Ac/Dc - Rock and Roll ain’t noise pollution [yah… sure]

5. Care e tema preferată a celui mai bun prieten?
Lostprophets – Rooftops [deci dragii mei prieteni iemo chidz, nu va aruncati de pe acoperis]

6. Care e povestea vieţii tale?
Greenday – Wake me up when September ends [JOS CU TOAMNA!!!]

7. Cum este/ era în liceu?
Kiss – Strutter [ha ha >:) “Tantos, Tantos, Dansul pinguinului!” =))]

8. Cum poţi avansa în viaţă?

Kansas – Dust in the wind [pe calea aerului…?]

9. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Muse – Unintended [hmmm… adica fac o groaza de chestii proaste si neintentionat, so that I cant’ get upset?:))]

10. Ce se preconizează pentru weekend?
Iron Maiden – The number of the beast [Sfarsitul lumii!!!]

11. Ce cântec te descrie cel mai bine?

Plain White T’s – Hey there Delilah [aww ce dragut ]

12. Dar pe bunicii tăi?
Judas Priest – Metal Meltdown [OMG =))]

13. Cum îţi merge în viaţă?
Lion King – Can you feel the love tonight [hi hi ^_^]

14. Ce melodie îţi va cânta la înmormântare?
Compact – Trenul pierdut [vaaaai ce frumooos :X]

15. Cum te vede restul lumii?
Sum 41 – Pieces [deci vreti sa ma vedeti facuta bucatele, da?! HA! V-am demascat, ipocritilor!]

16. Vei avea o viaţă fericită?
Boomtown Rats – I don’t like Mondays [daca da Domnul si dispar zilele de luni, da…]

17. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?
Iron Maiden – Hallowed be thy name [YES I’m God ]

18. Sunt persoane care te doresc în secret?
Michael Jackson – Liberian Girl [oh daaa]

19. Cum să mă fericesc singur?
The Kooks – Sofa song [Goooood perversiloooor e vreo aluzie?=))))]

20. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Deep Purple – Gunga Din [asta nu mai stiu ce vrea sa insemne. dar pare o piesa optimista, deci e de bine ]

Sunt taaare curioasa ce are Vlad de zis. Iar Simina nu-mi pasa daca vrea sau nu sa rezolve leapsa asta – o va face. Ha!