Jurnalul unei asasine moarte – Partea a 2-a

“Sam!

Viesz… Lumea mea se duce de rapa. Un cuvant din 6 litere? …Asa. Ultimul careu, complet si el. Urmatoarea revista. Fuck! E a treia… semn ca trebuie sa schimb aerul. Slujba asta ma omoara, aroma de scortisoara imi provoaca greata. De altfel, aici l-am cunoscut. Aici, la o banala parfumerie de la periferia orasului. Cine s-ar fi gandit? Dracu’ stie cum am ajuns EU sa lucrez aici, dar clientii… Uneori ma intreb daca ghereta asta [de ceva timp evit sa o mai numesc „parfumerie”. Ma dezgusta.] exista cu adevarat. Ha!

„Sam!”

Uh, cine, eu?

Am apucat robotic revista si am indesat-o in cel mai apropiat sertar. Degetele mele au inceput sa atinga din nou, in scarba, tastatura moarta.

„Sam!”

De dupa usa masiva a biroului [care ar mai trebui inviorat, ca tot veni vorba. Niste flori, sau ceva de genul asta...] isi facu aparitia un chip inconjurat de plete blonde, uscate, decolorate… apoi un zambet mult prea obosit pentru a ma binedispune.

„Ce faci? Uite, ti-am adus cafea… Cat mai ai de gand sa te sufoci in camaruta asta?”

„Cat va fi nevoie… Dar multumesc pentru cafea.”

„Cat va fi nevoie?! Samantha Berry, e duminica, ce dracu’ faci intr-o duminica dupa-amiaza in fata unui computer? Ai 25 de ani, ai de gand sa iti pierzi toata viata gandindu-te la nenorocita aia de noapte in care Stephen…”

„Inceteaza! Ti-am spus ca voi sta aici exact cat va fi necesar! Ce dracu’ nu pricepi?! Da, am de gand sa stau aici si sa-mi plang de mila. Du-te si plimba-ti javra aia daca n-ai ce face in casa. Stii ce, niciodata nu te-ai priceput la chestii profunde. Nu stii ce inseamna sa omori omul pe care il iubesti. Tu nu intelegi. Viata ta e o casuta pentru papusi – toata roz, cu fiecare lucru pus exact unde trebuie pentru ca tu sa-l gasesti fara cel mai mic efort. Stii ce? M-am saturat de asta. Mi-a ajuns! Exact in momentele cand am nevoie de voi, va treziti sa-mi repropsati exact ce nu vreau sa aud. Nu e eu imi fac viata un calvar. Tu mi-o faci!”

Lindsay si-a apucat poseta-plic galbena, de lac si, cu o privire ce mi-a fulgerat intregul trup, s-a ridicat de pe fotoliul din fata mea.

„Si am 23 nu 25!” am completat, asteptand macar o replica inteligenta. Dar ea s-a multumit sa tropaie din tocuri si sa tranteasca usa. Lamentabil… tipic.

„Calmeaza-te, femeie… Calmeaza-te, pentru numele lui Dumnezeu!” mintea mea parea acum mediul in care se dezvoltau toate gandurile ciudate, morbide, pe care le-ar fi putut avea cineva.

„Simt ca n-as putea sa-ti spun vreodata lucrurile ce vor urma. Simt ca nu e bine ca tu sa stii tot ce se intampla in mine, in spatele hainelor banal de multicolore; dar stiu ca, in ciuda eforturilor mele contradictorii, nu vei afla niciodata adevarul. Gandul ca tu nu stii cine te-a…”

Inca un rand neterminat, inca o coala patata de cerneala, inca un copac ce a murit aiurea pentru absurdele mele ganduri pe care oricum nu le va citi nimeni…

Vreau sa scap dracu’ de voi, de voi toti. Si nu, n-am sa ma sinucid…

music makes the world go round

Oras. Seara. Septembrie. Afara ploua, insa tu iti continui drumul spre casa. In casti – o piesa trista. Te apuca nostalgia, dorul de fostul prieten, nevoia de dragoste, iti vine sa plangi, sa-ti versi toate problemele intr-o baltoaca si apoi sa pasesti mai increzatoare. Pe langa tine trece un tip si iti zambeste dulce; cu siguranta e fericit. Asculta o melodie vesela, probabil. Geanta in culori stridente il da de gol – asculta house.

Si iata cum muzica ne influenteaza, vrand-nevrand, viata de zi cu zi. Iata cum cele cateva acorduri ale piesei preferate ne pot schimba radical starea de spirit. Sa fim seriosi, cand iesi in oras poti cataloga extrem de usor oamenii – punkist, cocalar, rocker, fake – numai dupa felul in care se imbraca sau isi aranjeaza parul. Poate parea o lectie de superficialitate ce incerc eu sa fac aici, dar ideea e mult mai profunda. Doresc sa subliniez ca in zilele noastre tonul face muzica, cum se spune. Indiferent de ce asculti, imi pot da seama dupa chipul tau – nu e ciudat? Te face sa te simti vulnerabil?

Revenind la stari de spirit. Cand sunt deprimata – desi rar se intampla – prefer o melodie mai trista in locul unui pumn de calmante. Nimic altceva nu ma poate ajuta. Pot incerca sa citesc o carte, sa vad un film, sa dorm. Dar nimic nu ma ajuta mai bine sa ma refac decat o piesa buna. Si tu simti lafel?

Oare societatea de azi se invarte cu adevarat in jurul ritmurilor dansante sau nu prea? Daca da, atunci I’m PRO

De multe ori catalogam persoane dupa muzica pe care o prefera. Manelistii – inculti. Folk-istii – vsatori nostalgici. Minimal – oameni cu sete de viata, dar fake. Si lista ramane deschisa completarilor. Da, si eu etichetez. Si tu o faci, toti. Nimeni nu face exceptie in ziua de azi. M-ai auzit, nimeni. Muzica ne ajuta sa iesim in evidenta, asa cum ne lasa sa ne ascundem in umbra. Muzica ne integreaza in anumite societati, dar tot ea ne face sa devenim asa-zisi weirdos. Deja nu mai depinde de noi. Sau depinde, dar intr-o masura mult prea mica pentru a fi luata in considerare. Pe scurt, muzica ne impune un anumit stil de viata pe care il urmam cu sfintenie, vulontar sau nu.

Ce putem face in privinta asta? E ok? Ar trebui schimbat ceva? Daca da, ce? Astept pareri.

Si tie, si tie, oh!, si tie…

Ioi, si veni si 14 februarie. De ce e toata lumea anti? Tu esti? Eu nu.
Would you all be my Valentines?:)

Stiti, mie imi place sa cred ca anul incepe de azi. Nu de pe 1, nu de la Craciun or something. De pe 14. De ce? Pt. ca abia azi lumea isi aminteste sa iubeasca, sa imparta energie, inimioare, zambete, imbratisari si pupici. Pentru ca abia azi cuplurile se bucura pentru prima oara de venirea primaverii, si ies cu toatele la soare, in parcuri, pe bancute, prin metrouri, autobuze, scoli, magazine, restaurante si stradute

Ok, se presupune ca de paispe al lu’ februarie oamenii fac declaratii de dragoste persoanelor la care tinem; de regula, parteneri si partenere, tipe sau tipi care ne atrag in mod special, personaje importante in viata fiecaruia. Dar daca eu tin la mai multe persoane, in aceeasi masura si in acelasi timp? Ce-o sa fac? Raspunsul, mai jos. Declaratii si urari pt. fiecare dintre ei.

Si incep cu EL, my emo dude >:), pe care il iubesc mult mult mult de tot si si caruia ii multumesc mult pentru… pentru ca e langa mine >:D< Free hug and free kisses to my dude :*

Cata – Tie iti doresc ca “o anumita portocala” sa-ti dea motive de fericire in data de 14. Vreau ca tu sa ramai mereu vesela, mereu copil, mereu cea care incearca sa imi indese prin telefon “o combinatie intre portocala si ananas”. Copilul care ma va face sa rad, care va spune “Hai ma sisi, nu mai fi suparata, ce dracu’…” fara a-mi da un motiv concret de bucurie

Cos, vreau sa-ti urez si tie un 14 februarie plin de pupici si imbratisari si ca in 2008 sa fii mult mai fericita decat in anii de pana acum. Multumesc mult, mormoloaca mea preferata, pentru ca ma suporti zi de zi si pt. ca esti mai mereu acasa cand te sun sa imi descarc paranoia. Te iubesc mult :*

Dida, tie iti doresc sa fii mereu copilul visator si vesnic indragostit cu care ne-ai obisnuit, sa nu uiti sa iubesti asa cum nu mai tu o poti face, sa ne trimiti tuturor zambete dulci atunci cand avem probleme, sa fi mereu agitata si punctuala, si sa ne faci mereu sa ne simtim bine in prezenta ta – oricum lucrul acesta nu poate fii schimbat. Si pt. ca tot sunt aici, Rarers, vreau ca tu sa ramai acelasi. Nu pentru ca oate aspectele personalitatii tale mi-ar fii… simpatice , ci pentru ca ai un stil unic de a iti iubi Pokemoana lafel de mult pe cat te iubeste ea pe tine. Imi doresc din suflet ca voi doi sa aveti un viitor frumos impreuna pentru ca meritati din plin :*

Anca, baba batrana ce esti >:P Pe tine te implor sa-ti faci mai mult curaj in ceea ce-l priveste pe Vladut al tau, Micul Print, ca nu musca. Ah, si nu mai face pe inabordabila ca uneori poti fi PREA convingatoare ) Te iubesc ma >:D< Valentine’s fericit :*

Dodo, blonda mea preferataaaaa >:D< Vreau ca tu sa fi mai fericita decat ai fost vreodata, desi stiu ca esti. Happy o luna, ma Si la mai multe! :* Ahh da si banuiesc ca o sa fie fun in seara asta [a nu se intelege gresit, concert.]

Diana – multumesc ca te implici in aberanta mea viata, apreciez asta si ma ajuti enoooorm :* Sunt sigura ca o sa ai parte de o Zi A Indragostitilor bestiala, alaturi de Andrei al tau. Te puuuup :*

Silvana – Plajeo! ) Te iubesc ma, iti doresc o zi deosebita alaturi de… cine vrei tu, ca deja m-ai ametit ) Serios vorbind acum, multumesc mult pentru sprijin si suport Te iubesc ma mult :*

Francesca, alta paranoica, pasionata de fantome si care viseaza sfarsitul lumii din 2 in 2 zile. Motiv pentru care o iubesc, of course. Si pentru ca te implici ma, pentru ca ai *porc* si pentru ca o sa-mi iei si mie unul, RIGHT?:-L Ahh da, si pentru ca dai cele mai cute free hugs 14 februarie fericit, dudette! :*

O alta blonda, Bebe, careia din nou vreau sa-i multumesc pt. implicare Bai dudette, vreau sa fi fericita ma :* Happy Valentine’s! Stiu, promit ca o sa fie totul frumos Doamna Si Vagabondul ruleaza

Stimabilului Domn Diriginte, caruia ar fi deplasat sa ii urez un 14 februarie fericit [ii sunt, totusi, eleva ] Tot ce pot face este sa ii transmit sincere multumiri pentru tot ce reuseste sa faca din gloata asta, 7 B Chiar daca nu ma credeti, Dom’ Diriginte, noi tinem foarte mult la dvs. >:D<

Vlad, coltisorul meu preferat ) Ma mananca in varful degetelor sa iti urez un Valentine’s fericit alaturi de bradutsa >:) Dar nu… Vreau sa fi fericit, ma Te pupa mama :*

Johnny… Bai, nici nu stiu cum sa incep ) Dude, thank you for all >:D< Nu stiu ce m-as fi facut fara tine, serios. Esti singura persoana care ma poate face sa rad mereu ) Un 14 februarie fericit ma, alaturi de… una dintre modele >:) [sunt o vaca, stiu )]

Si, the last but not the least, Lame, happy Valentine’s day ma >:D< Uhm si tie ar trebui sa-ti multumesc pt. multe, dar nu se spune pe post. Ah, nici nu ma intreba despre ce e vorba – n-o sa pot sa-ti explic. Oricum… iti doresc un 14 februarie dragut ma

Daaaaaaaar cum un post interminabil nu se termina niciodata [bine, doar cand se duce Arina la culcare], urmeaza o lista cu urari pentru cei pe care nu ii cunosc decat virtual, si indirect – bloggeri.

Incep cu Ana, non-printeso tie vreau din suflet sa ti se adevereasca cele mai adanci vise, sa traiesti cele mai frumoase povesti si sa ramai mereu cu suflet de copil Bafta multa cu blogul, facultatea si toate celelalte, si iti multumesc pentru ca scrii lucruri geniale fara a realiza macar cat de mult ma regasesc in cuvintele tale. Happy Valentine’s >:D<

Continui cu Iulia, despre care nu stiu prea multe – doar ca scrie bestial, deseori rad singura prin casa citindu-ti posturile. Mai stiu ca ai o voce incredibila, si ca sunt obsedata de Alien, piesa ale carei taburi nu vrei sa mi le dai >:P Te pup dulce dulce, si iti urez un 14 februarie superb :*

Diana, vreau ca tu sa ramai mereu particula aia mica care straluceste in fiecare balon de sapun Vreau sa fii fericita, si sper sa fii deja. *Pupic si imbratisare* sau cum spun americanii XoXo

Diana 2, cea netalentata, chiar daca stiu ca nu prea treci pe aici, chiar deloc, asta nu ma opreste sa iti urez un Sfantul Valentin cu totul special. Iti multumesc mult pentru posturile incredibile pe care le scrii, intotdeauna mi-a facut placere sa te citesc Mult succes si in continuare, daca nu ma insel si tu esti cu facultatea

Acestea fiind spuse, sper ca nu am uitat pe nimeni. Va iubesc mult mult de tot pe fiecare dintre voi, si vreau sa stiti ca… ma doare mana de la scris. Si capul de la gandit. Dar a meritat, pentru ca sper din suflet ca toti sa aveti o zi superba maine. In incheiere, o piesa frumoasa.

Iti amintesti cum va fi fost…?

Iti amintesti, tu, cum ti-am spus ca vom trai? Iti amintesti cand iti spuneam ca timpul se va retrage usor de pe tenul tau albicios lasand, in final, doar rama aceea calda, banala de ciocolata sa te invaluie? Iti aduci aminte cand ti-am spus ca nu vreau sa te recunosc?
Timpul ti-a inlocuit pasii atat de feminini prin iarba cu un slalom disperat printre amintiri. Trasurile ce te fascinau, ti-au fost luat si tot anii ti-au adus noi bolizi ce te inspaimanta. Iti amintesti cand eram tineri si incercam sa ni le imaginam?

Iti simt acum parfumul, vii spre mine; te apleci si imi soptesti pueril “Nu-mi place.” Te sperie? Te-am luat de mana si te-am dus pe unicul camp verde ramas viu. Te-am pus sa te descalti, dar erai deja intinsa, scaldandu-te in sperantele soarelui. Mi-ai spus ca iarba nu va fi niciodata prea rece, prea vie sau prea umeda. Apoi am fugit. Lacrimile iti penetrau sadic fiecare por, dar erai fericita – simteam cum evadezi din prorpiul “tu”.

M-ai intrebat candva cum va arata lumea. Acum ma crezi? Ti-am descris prorpia viziune, cum consideram ca se va prezenta viitorul, cu masinarii ciudate – stiam ca te sperie; fum de tigara iti va ucide traheea – stiam ca esti alergica; universul se va abate asupra noastra, vom plati pacatele involuntare ale vremilor de demult.

“Va exista iubire?” m-ai intrebat. Am tacut; inca tac. Evolutia asta, atat de rapida, de clinica, ne va distruge, oare, cu adevarat, cu totul? Vom deveni si noi roboti infricosatori, vom bantui orase fara suflet? Chiar asa, vor mai exista orase?

Apoi ai plans. M-a privit in ochii albi; privirea – mi-a furat-o timpul.

Esti sigura ca ma poti indragi si asa, tu, fiinta cu parul de cafea? Poti iubi un robot cu lacrimi de sticla, cu gene albite si parul cazand…? Un robot cu privirea fada ce nu va mai fi, vreodata, capabil sa iubeasca…

Copil prost, cunosti tu oare…?

Copil prost, lumea iti sta la picioare. Vei invata, esti nevoit sa inveti… despre gesturi care dor, despre zambete care provoaca uitare, despre cuvinte care introduc tacere, lacrimi care aprind vise. Nu promit sa-ti fiu alaturi, nu te voi ajuta sa intelegi nimic. Insa tu, copile, tu si parul tau blond, zambetul pueril, vei parcurge tainele vietii pe care de mult ar fi trebuit sa le cunosti.

Tu, copil prost, vei sti cand sa taci. Vei sti ca o fotografie ma poate face sa plang, chiar si in amiaza in care sunt mai fericita decat oricand – m-a sarutat. Vei sti cand sa te opresti, cand sa fi directa si vei intelege ce inseamna subtilitatea. Tu stii sa iubesti?

Nu sunt o scoripe – insa lentilele tale mi-au conferit aceasta cruda imagine. Asa ma vezi? Suflet nestiutor, ce stii tu despre magie? Dar despre cruzime? Ce rost ar avea sa-l mai iubesc? Saruta-l tu, cat pentru mine, apoi lasa-l sa pluteasca in neant.

Si, suflet de copil, uita-mi numele si chipul; stiu ca ma dispretuiesti.

Ceea ce nu vei auzi vreodata de la mine

- De ce esti fericita?
- Nu stiu, ma faci sa zambesc…
- Ma iubesti?
- Nu…
- Vrei o cafea?
- Vreau sa ma saruti.
- Zahar…?
- Nu, multumesc…

Ceasca se loveste zgomotos de marginea farfuriutei de cafea.

- Si… esti sigura ca nu tii deloc la mine?
- Te-ar interesa?
- Te-am intrebat doar, ma intereseaza.
- Da.
- Ce da?
- Sunt sigura.
- Cat de sigura?
- Lapte ai?
- Nu.
- Trebuie sa plec…
- De ce?
- Pentru ca te iubesc…

Seven nation army.

Ce e cool? Ce intelegi tu prin “a fi trendy”? Prostie? Da, si eu… Stiu ca va sufoc cu prea multe idei despre efectul de turma, dar ma revolta cumplit.

E trendy sa ne imbracam ca Beyonce? – Ne imbracam ca Beyonce. Am vazut noi ca Anahi [asa o cheama pe tipa din RBD, nu?] are multe bratari colorate? – Avem si noi bratari colorate. Ai vazut pantalonii aia cu strasuri si paiete din Castani? Parca asa avea si Gutza. – Cumapara-i. De ce sa nu fim la moda? De ce sa nu ne integram? De ce sa fim altfel?

Ok, iau un exemplu concret, pe care toti il cunoasteti si detestati – eternul Hi5, locul unde se pot observa diverse specimene ciudate in habitatul lor natural. Examinam cel mai des intalnit tip de profil…

About me – Poy… soonth o persoana dlagootza shy syncela… am mooltzy prieteny dal vleau samy fak shy may mooltzy… Soonth oon bebe mik/ o printzesa ["Pai... Sunt o persoana draguta si sincera... am multi prieteni dar vreau sa-mi fac si mai multi... Sunt un bebe mic/o printesa" - am considerat ca textul necesita traducere ]

Who I’d like to meet – Pe fath froomos/pe Annie Bebe [Adica pa Fat Frumos sau pe Anahi - tipa din RBD, remember? - cica asa i se mai spune]

Sexual Orientation - Aici scrie NEAPARAT Bisexual

Favourite music genres – Rock, Punk, Hip-Hop, Rap, D ‘n B, Minimal

Favourite artists and bands – RBD, Tokio Hotel, Sisu & Puya, Dj Tiesto, Simple Plan

Favourite Video Games – Counter Strike

Favourite movies – Titanic

Favourite Tv Shows – Megastar

Favourite Books – Cine, eu? Hahaha eu nu citesc decat CoolGirl.

Aici voiam sa ajung – da, tu, de ce nu citesti? Ti se pare o ocupatie intr-atat de nerdy incat e sub principiile tale de trendy girl? Come on, pana si in Cool Girl iti recomanda cateva revistute mai groase de genul celora din colectia Chic. Ce, nici pe alea, recomandate de revista ta favorita, nu le citesti? Unde e viitorul tarii, oameni buni si trendy? Unde o sa ajungem? Nu mai faci nimic daca nu e aprobat de Bravo Girl and stuff…? Nu o sa deschizi o carte pana la 18 ani, cand te vei trezi cu un copil in pantece si va trebui sa citesti manuale de intrebuintare a noului nascut? Trist… Nu ma faceti sa-mi neg nationalitatea.

Later Edit: Lansez o provocare, la care vreau sa-mi raspundeti prin comentarii. Toti cei care treceti pe aici… Care e ultima carte pe care ati citit-o?

Idei de-a valma…

Pentru ce sa mai crestem, daca oricum toti ramanem copii pe dinauntru? Pentru ce sa ne maturizam, daca stim ca intotdeauna vor fi alte persoane mai in varsta care sa ne dea impresii de inferioritate? De ce exista inca muzica buna, atristi adevarati, daca vor fi mereu acoperiti, sufocati de asa-zisele talente datatoare-din-posterior-si-solduri ale momentului? De ce sa mai facem cate o fapta buna daca stim ca nu va aprecia nimeni, daca stim ca totul va fi uitat in secunda doi? Pentru ce ne nastem, daca tot in nefiinta ne intoarcem? Pentru ce, pentru cine sa ne schimbam daca mereu vor exista persoane, prieteni care ne vor cunoaste adevarata fata? Pentru ce…?

Pentru NOI. Pentru TINE, cel care citesti acum. Pentru tine merita sa fi altfel, merita sa alergi impotriva curentului, sa te lupti cu morile de vant, pentru simpla satisfactie de sine. Ce, nu ti-e clar ca odata cu asta va veni si admiratia celor din jur? Ha, asta nu e un post altruist, chiar deloc. Reprezinta opusul a tot ce inseamna altruism, dar ce conteaza?

Am invatat ca nu exista gesturi facute doar de dragul persoanelor din jurul tau; exista cel putin o singura rasplata: respectul de sine. [Asta am invatat de la Diana Defapt, am realizat citindu-i ideile...] Totul are un scop, nimic nu e facut de amoru’ artei… Interese exista, bune sau rele, cert este ca nimic nu e daruit pe ochi frumosi. Imi amintesc de tata, cand eram mica si cascam ochii la diverse oferte; imi spunea “Ha! Nimic nu e pe gratis…”

Dar de ce vorbesc eu acum despre altruism? Incepusem cu respectul de sine. Bine, si acum dau in narcisism. Ok, de ce sa nu fim narcisisti? De ce sa le permitem unora mai slabi sa se urce pe aceeasi pozitie cu noi? Modestie? De ce? Ce rost are? De ce as vrea sa fiu modesta?

Imi spui “Ahh ce bine iti sta parul azi…”. Tind sa iti raspund ceva de genul “Iti place? Mie mi se pare oribil…” Nu-i asa ca sunt ipocrita, cand eu defapt nu ma pot dezlipi de oglinda? De ce sa mai existe muzica buna? Pentru noi, astia putini si buni, micuta comunitate de oameni [sau viitori oameni ] de calitate. Pentru ce sa luptam impotriva lalaielilor inutile? Pentru nimic, dar cel putin stim ca am creeat o bariera in jurul nostru – o bariera care delimiteaza calitatea. Sa ma injure manelistii, I don’t give a damn.

Ideea? Uhm… Erm… Nu-mi spune, stai ca stiu. Ahh, da. Ce vreau eu sa spun e ca nu are niciun rost sa te integrezi in “turma”, atata timp cat… you don’t belong. Vrei sa faci ceva, sau preferi sa fi una dintre oitele care isi schimba preferintele dupa cum bate vantul? Vrei sa fi prost? Fine with me, ramai fidel prostiei, dar nu te mai da mare luptator pt. binele omenirii.

Fara niciun fel de legatura, vreti sa auziti/ sa va reamintiti de o melodie superba?:)

Later Edit: Scuzati aberatiile, lipsa esentialului precum si a unei imagini atasate postului; imediat ce isi revine Photobucket, o sa pun una

Later than Later Edit: Yay, Photobucket is back… So here you go, the picture

Tapinarii – Sunt fericit.

Sunt fericit si ma simt bine

Sensul vietii l-am descoperit intalnindu-te pe tine.

…si ca sa inchei citatul in stilul unic Rares-ian [pe care putini il cunosc], sunt fericita PUNCT.

Later Edit: Who’s happy here? Rise your hands )

Pentru vesnicii nostalgici…

Imagineaza-ti o strada fara masini. Imagineaza-ti o ceasca de cafea cu lapte. Imagineaza-ti o alee, apoi  o persoana iesita din visele tale. Imagineaza-ti ca nu ai imaginatie. Imagineaza-ti o Arina mai visatoare, mai indragostita, mai aeriana decat de obicei. Poti?

Eu sunt fata care merge in grup spre casa, care asculta muzica tare in casti, care viseaza in timp ce priveste pe geamul din 141, care merge pe borduri, sare, rade zgomotos, se ia in brate cu toata lumea, iubeste pe toata lumea… Eu, copilul mereu optimist, indiferent de starea sa de spirit sau de vremea de afara.

Acum… Voi va dati seama cum arata o Arina fericita?:) In orice caz, vreau sa va urez un 14 februarie bestial, pe care sa-l petreceti cum vreti voi, cum va simtiti voi bine, dansand, mergand la scoala, mancand bomboane de ciocolata sau uitandu-va la telenovele. Your life, your choice my friend Tot ce pot sa fac e sa va doresc sa va simtiti bine, dudes!