Vise spulberate

 

Visele ma tin treaza.

Daca nu as visa, as muri asemenea florilor din campuri. Florile nu stiu sa viseze, iar oamenii uita pe zi ce trece cum e sa te cufunzi intr-o lume proprie. Florile se ofilesc dupa cateva zile, si ne lasa apoi sa le admiram splendoarea moarta. Florile nu vor spera, nu-si vor dori niciodata sa traiasca o zi in plus, asemenea multor persoane azi.

Ne cufundam in realitate, in precizii si lucruri concrete, stim ca intr-o zi ne vom stinge asemenea tuturor si incetam sa mai speram…

Deaceea uneori mai invit luna la un vals, sau merg cu soarele la brat prin parc… Deaceea uneori nu aud cand ma striga pomii; sunt prea ocupata sa traiesc.

Uneori ma simt o fetita bruneta intr-o rochita vaporoasa, alergandu-si pasul infantil pe o carare uitata dintr-o padure poate inexistenta. Toate acestea imi dau senzatia ca traiesc cu adevarat; ca mai apoi sa ma trezesc din somnu-mi fals si sa imi dau seama ca nu suntem decat niste cadavre care au uitat sa spere; care nu au sperat niciodata.

Visarea nu se invata, dar se poate uita. Visarea nu este un fenomen trecator, ci o stare permanenta, o personalitate. Visarea e moarta, pentru ca visarea inseamna viata. Ne lasam orbiti de blocuri, banci, masini si trotuare, ne formam o lume comuna, in care nimeni nu se poate detasa de ceilalti. Devenim dependenti de persoanele din jurul nostru si uitam sa ne cufundam, din cand in cand, in propriul inteior. Asta doare. Ne doare pe noi, ca un tot urban si in continua evolutie. Ne doare pe fiecare in parte, ca parti ale unui cavou inconjurat de concretism. Ma doare pe mine, copilul naiv care spera intr-o sanatate puerila… 

Pe voi n-o sa va doara. Voi veti muri nestiind ca o particica din voi v-ar fi putut salva viata… 

Vita de Vie – Liber

Am sa-mi dezvirginez blog-ul cu o melodie care ma face de fiecare data sa ma legan, sa cant si sa visez.

Vita de Vie – Liber

Sunt liber sau asa ceva
Nu fi trista daca voi pleca
Stii bine ca multi fac asa.
Cine oare a decis asa
Fiecare are calea sa
In dimneata sa.

Mai trec pe la voi
Poate marti, poate joi
Poate peste un an sau poate doi.

Multe vise daca as avea
Le-as pune in valiza mea
As lua si cheia daca m-ai lasa.
Sunt scrise si raman asa
Fiecare are calea sa
In dimneata sa.

E moale pielea ta ca de catifea(x2)

E moale pielea ta, ca de catifea
Insa nu e buna, nu-i pentru haina mea.

E moale pielea ta, ca de catifea…
Nu-i pentru haina mea.